Telefon: 0728881511

Pietrele semipretioase

Pietre semipretioase

De când sunt folosite bijuteriile cu pietrele semipretioase? Cum au fost ele selectate? Care sunt criteriile care stau la baza pretiozitatii? Sunt întrebarii de genul acesta pe care ni le punem pentru că iubim frumosul.

Termenul de semiprețios ascunde un oarecare grad de ambiguitate, căzând sub incidența paradoxului lui Eubulide, motiv pentru care nu putem afirma despre pietrele semipretioase  ce vor fi descrise în continuare că sunt riguros pe jumătate prețioase față de pietrele prețioase (diamantul, safirul, rubinul, topazul).

Cu această rezervă vizând “prețiozitatea” vom descrie unele din multele pietre semipretioase (minerale), mai puțin “nobile” și mai ieftine, dar poate tot atât de frumoase ca și pietrele prețioase.

 Pietrele semipretioase. Exemple

Spinelii nobili sunt oxizi ai diferitelor metale. Spinelii roșii conțin magneziu, cei verzi mangan, cei albaștri zinc, iar spinelul verde-negricioș – conține fier. Numele lor vine, după unii, de la cuvântul latin spina — vârf, iar după alții de la cuvântul grecesc spinos = scânteie. Datorită durității lor ridicate și unui frumos luciu sticlos de multe ori au /fost confundați cei roșii cu rubinele, iar cei albaștri cu safirele. Metta (1952) citează  pietrele semipretioase de spineli roșii considerate drept rubine. Astfel, “Rubinul Timur” ce a aparținut vestitului Tamerlan și multor hani tătari, care au pus să li se graveze numele pe suprafața lui, este un frumos spinel aflat astăzi în posesia coroanei engleze. Se afirmă că l-ar fi purtat și regina Victoria. “Rubinul Prințului Negru” este tot un spinel, care a aparținut regelui Eduard al III-lea Confesorul (sec. XI). Caterina de Medicis și-ar fi amanetat “rubinele”, în realitate spineli la Florența pentru a-și continua războiul religios (sec. XVI). Tezaurele țarilor ruși conțineau mai multe pietre frumoase de spineli.

 Varietăți făcute din pietrele semipretioase

Ceylonitul este varietatea neagră de spinel (pietrele semipretioase). Este o nestemată foarte rară, provine din Sri Lanka și a fost folosită uneori ca gemă de doliu.

Varietățile roșii și verzi de spineli se datoresc proceselor de metamorfism termic la contactul dintre magme granitice cu roci calcaroase sau dolomitice. Spinelii de culoare închisă își au originea în rocile bazice. De regulă se exploatează din aluviuni în Thailanda, Birmania, Afghanistan și alte regiuni ale globului. In Suedia se găsesc spineli albaștri.

 

Granații sunt trecuți între pietrele semiprețioase numai dacă au o anumită mărime și claritate și sunt lipsiți de fisuri. În trecut au fost apreciate anumite tipuri de granați ca grosularul, hessonitul din Sri Lanka și Italia (Ala), varietățile roșii ca sângele ale piropului cunoscute sub numele de “granați de Boemia” și de “rubine de Cap” (exploatate în Cehia și, respectiv, Africa de Sud), almandinele din Birmania și frumosul andradit verde din Urali.

Granații sunt utilizați în confecționarea de bijuterii din pietrele semipretioase și a ornamentelor. Este citat în tezaurul Vienei un granat de Boemia de mărimea unui ou de găină. India și Madagascarul sunt principalele țări exportatoare de granați pe piața mondială.

Lazuritul sau lapislazuli își trage numele din latina vulgară, lapispiatră și din arabă, azul — cer.

Lazuritul, o minunată piatră de culoarea cerului albastru închis al înălțimilor, străbate timp de aproape șapte milenii întreaga istorie a omenirii și civilizațiilor. Timp de milenii din vechile mine ale Afghanistanului, lazuritul albastru intens ajungea, pe drumuri întortocheate de caravane, în Egipt, în China, la Roma și în Bizanț. Exista credința că această piatră este sfântă, iar minerii din Afghanistan erau legați în lanțuri pe toată viața și oricine cuteza a se apropia de mină era pedepsit cu moartea.

Egiptenii, grecii, chinezii și romanii au prelucrat în statuete, diverse obiecte și plăci ornamentale frumoasa piatră de lazurit. Sacrii scarabei ai Egiptului antic, a căror valoare artistică este și astăzi recunoscută, au fost lucrați în lazurit de Afghanistan. Marii maeștri-ai Renașterii l-au întrebuințat și pentru obținerea ultramarinului, culoare folosită de maeștrii penelului mai ales pentru zugrăvirea bisericilor.

Celebrul “albastru de Voroneț”, utilizat pentru fondul frescelor interioare și exterioare ale mănăstirilor din nordul Moldovei, a fost obținut din pulbere de lazurit.

Lazurit se mai găsește în Uniunea Sovietică pe malurile lacului Baikal și pe culmile Pamirului (în
preajma izvoarelor rîului Șah-Dar), precum și în Chile, pe culmile înzăpezite ale Anzilor, în provincia
Coquimbo.

Bijutierii folosesc pietrele semiprețioase în realizarea diferitelor podoabe și alte minerale printre care cităm: zirconul nobil, vezuvianul sau idiocrazul, malachitul, azuritul, crizocolul, dioptazul, sfenul sau titanitul, jeul sau gagatul (o varietate de cărbune utilizată pentru mărgele, ace și broșe), hematitul (frumos cristalizat servește ca bijuterie de doliu), fluorina, rodonitul, rodocrozitul, spodumenul, piemontitul ș.a. Pietrele semipretioase sunt cea mai buna, eficienta, practica metodă de a-ți face bijuterii.

Pietrele semipretioase
Votează acest articol.
Share this post



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *